Sîmbătă seara, după ştiri, primesc un telefon de la tovarăşul meu, Andrei.

Că tot veni vorba de Bill Gates, am uitat să vă spun cîte ceva.

Cu cîteva zile înainte de a veni Bill Gates în România, mă visam deja în faţa multi-milionarului în dolari, cu un reportofon în mînă, şi mă gîndeam că nu voi şti ce să-l întreb.

Puţin după miezul nopţii, şoseaua Bucium se întinde pustie şi tăcută.

Nu credeam că există experienţe mici, care să îţi schimbe viaţa într-un mod simţitor.

Se întîmplă uneori, cînd ţi-e lumea mai dragă, să fii lovit de cîte un fragment de amintire care se încăpăţînează să evadeze din sinapse cu orice preţ.

Vorbind în cifre, anul 2005 nu a fost nici mai bun, nici mai rău decât precedentul. Nu ştiu cum a variat preţul benzinei, deoarece nu sunt posesorul unei maşini.

Îmi aduc aminte de un episod petrecut demult la şcoală, într-una din iernile în care centrala termică nu funcţiona, ca de obicei.

Drumurile spre Occident au încetat de mult să mai fie un lux pentru românul de rând.